Bãtrânul si bicicleta

de Dusan Baiski


Fotografia lui Ion si a bicicletei lui, facuta de Gheo Sinpetrean, m-a inspirat sa public acest fragment care m-a impresionat la fel de mult:

“Totul începuse în ziua aceea când venise de la câmp si spusese „gata” si de atunci singura activitate mai deosebita pentru el ramasese plimbatul cu bicicleta. Mai erau unii convinsi cã o astfel de purtare ciudatã si plimbãrile cu bicicleta, nefiresc de lungi, constituiau doar o micã nebunie trecãtoare, lucru admisibil la un om de aproape o sutã de ani. Dar timpul trecea si mos Misail continua sã pedaleze în fiecare zi cel putin zece-cincisprezece kilometri, dacã nu pe drumul european E 54, ce traversa comuna, atunci pe drumurile agricole pline de colb.

Bicicleta lui era dintre primele din sat, una din cele de dinainte de rãzboi, la care doar cadrul pãrea a mai fi cel original, vopsitã fiind cu firnais negru pânã si pe spite. Mos Misail considera bicicleta drept cea mai mare descoperire a omenirii. Mai exact spus, bãtrânul zicea cam asa: „Prima inventie a fost roata. A doua inventie a fost a doua roatã. A treia a fost cadrul de bicicletã…”
De douã ori plânsese dupã bicicleta sa. Prima datã atunci când presedintele ceapeului trecuse cu sareta peste roata din spate. Bineînteles cã bicicleta fusese culcatã în iarba de la marginea drumului, iar presedintele se întâmplase sã fie si el cam afumat. A doua oarã când cineva, la birt fiind, o luase din gresealã si o folosise în drum cãtre casã. Asta îl si duruse pe el cel mai tare : faptul cã fusese confundatã. Cãci pânã atunci un singur lucru nu fãcuse bicicleta sa: încã nu învãtase sã vinã la fluier. În rest, fãcuse si cãrase de toate. Tot ce se putea cãra dintr-un loc în altul. Bãtuse absolut toate drumurile satului. „Mai mult costã o pereche de sandale sau de pantofi decât un cauciuc nou” – afirma mos Misail pe un ton ce nu admitea replicã si nu-l contrazicea nimeni, fiindcã avea dreptate. Într-un sat de câmpie, unde o stradã e lungã de kilometri întregi, singurul mijloc de deplasare rapid si eficace este acum atât de banala bicicletã. Bãtrânul se îndreptã de spate, se ridicã de pe scãunel, scoase dintr-un buzunar al pantalonilor niste câlti din cânepã, dãdu de vreo douã ori ocol pieselor împrãstiate pe jos, admirându-le parcã luciul, îsi sterse mâinile cu ghemotocul de câlti, apoi, continuând parcã sã îndeplineascã un anumit ritual, dezumflã camerele, se reasezã pe scãunel si începu sã monteze la loc bicicleta.”

Nu exista articole similare.

7 Responses to “Bãtrânul si bicicleta”

  1. Andrei Neacsu Says:

    Impresionant! Tot respectul pentru un asemenea cetatean care da un exemplu tuturor capabili sa inteleaga. Mai mult nu are sens sa mai zic eu, faptele descrise mai sus explica totul.

  2. Gheorghe Sinpetrean Says:

    Emotionanta si foarte frumos scrisa povestea. Cred ca, in cele mai multe sate din RO, bicicletele precum si biciclistii si nu in cele din urma biciclistele!, reprezinta veritabile personaje care degaja un pitoresc aparte.

  3. Carol Varga Says:

    Ar fi trist ca biciclistul de la sat sa devina un “personaj” din vremuri apuse, la fel ca si tobosarul satului sau cojocarul, croitorul, pantofarul, potcovarul si asa mai departe.
    Cum tinerii tanjesc mai degraba dupa mopeduri, scutere, motorete si motociclete, “cea mai mare descoperire a omenirii” – dupa cum spune Mos Misail -va deveni piesa de muzeu iar biciclistul un “personaj” desuet si la fel de pitoresc ca “nebunu’ satului”. Din pacate…

  4. Dusan Baiski Says:

    C

  5. GeoBateSaua Says:

    Multumim frumos pentru articol si pentru mesaj. Sa stii ca incepem sa fim din ce in ce mai multi care avem grija ca bicicleta sa nu moara si sa fie dusa la groapa… si asta si datorita povestii tale care atinge o coarda sensibila.
    NU regreta lipsa bicicletei si a conditiilor omenesti de a o “calari” temeinic
    Tu scrie in continuare.
    De restul ne ocupam noi

  6. anka Says:

    Salutare autorului!
    Frumos scris, frumoasa poza!
    Am fost prin Timisoara in august. Daca vii in Bucuresti si te intorci in Timisoara, o sa ai impresia ca Timisoara e oarecum golasa, numai buna de biciclit!! Cei care inca merg cu bikla prin Bucuresti, isi manifesta o speranta. Dar destul de multi altii, asa, ca mine, au pus bikla deocamdata pe balcon, si au trecut la role eventual. Desi calitatea proasta a asfaltului este un mare impediment. A merge cu bikla pe-aici inseamna, partial, ca ti s-a urat cu binele. Asa ca am revenit la mersul pe jos si la metrou. Din pacate!

  7. Ezra Sells Says:

    I love your site.

Leave a Reply